Paralaxa trigonometrica readusa in actualitate

Dintre metodele utilizate pentru măsurarea distanțelor cosmice paralaxa trigonometrică este cea mai veche și atunci când instrumentele o permit, cea mai exactă. Până în prezent, astronomii considerau că paralaxa trigonometrică funcționează cu precizie pentru stelele aflate la distanțe de câteva sute de ani-lumina de Pământ. De exemplu, poziția celui mai apropiat sistem stelar de al nostru, Alpha Centauri, înregistrează o mișcare paralactică de numai o secundă de arc în cursul unui an, o deplasare echivalentă cu lățimea aparentă a unei monede privită de la trei kilometri distanță.

Dar cu cât astrul este mai îndepărtat, cu atât unghiul aparent și deplasarea acestuia sunt mai mici până când nu mai pot fi măsurate. Limita este una care ține de capacitatea instrumentelor de a măsura unghiul de paralaxă iar astronomii au împins măsurătorile unghiulare până la limita capacităților instrumentale. Continuă lectura

Masurarea distantelor in astronomie: expansiunea universului

Paralaxe-Expansiunea-Universului
Dincolo de distanțele la care se află galaxiile din apropiata vecinătate a galaxiei noastre, nici un tip de paralaxă nu mai sunt suficient de precisă. De aceea, pentru a măsura distanțele cosmice mai mari de 3 miliarde de ani-lumină se folosesc alte metode cu o precizie relativă. Una dintre ele are la bază „fuga galaxiilor”, descoperită de astronomul american Edwin Hubble.

Continuă lectura

Masurarea distantelor in astronomie: paralaxele geometrice

cosmic-distances_diff_methodsDistanțele până la aștri și măsurarea lor au preocupat astronomii încă din cele mai vechi timpuri. Aceștia au dezvoltat de-a lungul timpului diverse soluții pentru a le afla și pe măsură ce fiecare dintre acestea își atingea limitele, mărimea distanțelor cosmice nu numai că a șocat dar au și impulsionat căutarea unor noi metode de a măsura distanțe din ce în ce mai mari în univers.

Astfel, au fost inventate soluții geometrice, statistice, dinamice (toate bazate pe geometrie și determinarea paralaxei pornind de la mișcările aștrilor), apoi metode bazate pe luminozitatea aștrilor și variația acesteia și în cele din urmă pe expansiunea universului. Să vedem în ce constau, pe scurt, cele mai importante dintre aceste metode și voi începe cu paralaxele geometrice. Continuă lectura