Eclipsa partiala de Soare (20 martie 2015)

Foto: ©Alex Burda

După ultima eclipsă parțială din ianuarie 2011, am așteptat cu reală nerăbdare această a șaptea eclipsă parțială dintre cele 30 vizibile în acest secol din București. Pregătirile pentru observarea vizuală și fotografică a fenomenului au fost intense în ultimele 14 zile care au precedat evenimentul astronomic și tot ce ținea de partea tehnică era în ziua eclipsei gata. Mai lipseau doar condițiile optime de vizibilitate a cerului, ca în atâtea alte dăți când am observat Soarele.

La începutul zilei eclipsei, condițiile de vizibilitate a cerului se arătau promițătoare iar prognozele meteorologice păreau să le confirme. Nu însă și imaginile de satelit și din păcate, chiar în apropierea momentului de început (primul contact) al eclipsei, o masă de nori difuzi a acoperit rapid, dinspre nord-est, cerul de deasupra Bucureștiului, aducând și mai rapid condițiile de vizibilitate la mediocre.

Situația acoperirii cerului în Europa la momentul începutului eclipsei de Soare. Se observă că în timp ce umbra Lunii apare dinspre vest-nord-vest, România este acoperită parțial de o masă de nori compactă. via Sat24.com

Acoperirea cerului cu nori difuzi care permiteau o vizibilitate numai parțială a Soarelui a impus schimbarea planului de observații. Proiecția prin telescop fiind practic imposibilă, a fost necesară trecerea la observarea directă, folosind aparatul de fotografiat compact Canon PowerShot A1300, pregătit inițial pentru fotografierea ecranului de proiecție solară dar nu foarte potrivit pentru fotografierea directă a Soarelui. În condițiile în care norii difuzi amplificau strălucirea Soarelui, am recurs în ultimă instanță la folosirea un filtru improvizat (peliculă fotografică voalată) care să contracareze acest efect al norilor asupra vizibilității Soarelui. Evident, în astfel de condiții, chiar dacă sensibilitatea folosită a fost de 100 ISO, calitatea finală a imaginilor a scăzut, fiind afectată suplimentar și de distanța focală maximă redusă a obiectivului aparatului și de alte limitări tehnice ale acestuia (lipsa posibilității de focalizare manuală în special).

Observarea fotografică a eclipsei a acoperit practic prima ei parte parte, între momentul de început și cel de maxim, când condițiile de vizibilitate s-au înrăutățit în așa măsură încât efectuarea oricărui tip de observație a devenit imposibilă.

Momentul în care practic, eclipsa s-a încheiat… Foto: ©Alex Burda

În cele din urmă, după selectarea celor mai bune imagini, a rezultat o serie de 8 momente din prima jumătate a eclipsei parțiale. Deși individual imaginile obținute nu sunt cele mai spectaculoase și nici cele mai bune calitativ (și cu atât mai puțin științific), împreună ele permit formarea unei idei asupra felului în care a decurs prima parte a eclipsei parțiale.

Fotografii și colaj: ©Alex Burda

În schimb, dacă nu au putut surprinde aspectele științifice de interes al eclipsei parțiale de Soare, imaginile obținute reușesc să redea foarte bine emoția trăirii acestui fenomen astronomic special, în timpul desfășurării sale și ulterior, odată cu fixarea sa în memorie. O emoție amplificată de grandoarea spectacolului celest pe care ni-l oferă atunci când îl observăm din spațiu.

Trebuie remarcat faptul foarte interesant și important că această eclipsă a coincis cu alte două fenomene astronomice și astrometrice. Pe de o parte cu echinocțiul de primăvară (trecerea Soarelui la nordul Ecuatorului ceresc), fenomen care s-a produs la aproximativ 22:00 UT. Pe de altă parte cu perigeul Lunii, momentul în care aceasta s-a aflat în punctul de pe orbita sa cel mai apropiat de Pământ. La momentul maximului eclipsei (09:56 UT) declinația Soarelui era de 0,2ºS iar declinația sa de 23h 58m. La același moment, declinația Lunii era de 0,1ºN iar ascensia acesteia de 23h 57m.

Coordonatele Lunii și Soarelui pe bolta cerească la momentul maximului ecipsei parțiale de Soare din data de 20 marte 2015. via Sky & Telescope Almanac

Așadar, în timpul eclipsei s-a produs și o intersectare în același punct al bolții cerești a eclipticii (traiectoria aparentă a Soarelui pe bolta cerească), a perigeului orbitei Lunii și a Ecuatorului ceresc. O coincidență astronomică deosebit de interesantă care se va mai repeta parțial și nu la același nivel de precizie cu ocazia eclipselor din anii 2053 și 2072.

Configurația astronomică a Soarelui și lunii la maximul eclipsei din 20 martie 2015, în zona de vizibilitate a totalității. Se observă coincidența eclipticii, a perigeului lunar și a ecuatorului ceresc. via Stelarium

Acum eclipsa parțială de Soare din 20 martie 2015 trecută, rămâne să așteptăm eclipsele parțiale din 21 iunie 2020, din 25 octombrie 2022, din 2 august 2027 (cu maximul în sudul Spaniei) și mai cu seamă pe aceea din 1 iunie 2030 (aproape totală la București și totală dar inelară în sudul Greciei și la Istambul) pentru a retrăi această emoție, cu gândul că atunci natura „va fi de partea noastră”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s