Cum ne dam seama ca un aliment “tradițional” este…“traditional”

5b84f0bba2d9e510fe0b17c8df4d99fa

Odată ce am vorbit despre ce este un aliment „tradițional” (și ce înseamnă această noțiune) ne putem pune logic întrebarea, cum ne putem da seama că un aliment este tradțional?

Evident, declaraţia producătorului sau a comerciantului nu este suficientă pentru a putea considera un aliment ca “tradiţional” şi pentru a i se recunoaște denumirea de regiune. Publicitatea de asemenea nu poate servi ca probă şi nici nu poate conferi unui aliment această calitate. Asta chiar dacă poartă un nume care sugerează provenienţa dintr-o anumită regiune sau o eticheta care sugerează utilizarea unei anumite tehnologii de obţinere.

Singurul instrument care atestă provenienţa alimentului dintr-o anumită regiune şi utilizarea unei metode tradiţionale de obţinere este marca de tip “Denumire de origine controlată” (DOC).

“Denumirea de origine” este definită de legislația Uniunii Europene ca fiind numele unei regiuni sau al unui loc determinat care serveşte pentru desemnarea unor mărfuri agricole originare din acest loc şi ale căror caracteristici sunt datorate în mod esenţial sau exclusiv mediului geografic prin care se înţeleg factori naturali şi umani. O definire care corespunde cu cea a conceptului de „tradițional”.

Marca de tip DOC o găsim în mai multe variante naționale și europene. Dintre acestea cele mai importante sunt denumirea de origine controlată/protejatăprovenienţa geografică protejată, specialitatea tradiţională garantată și marca roșie.

Marca „denumire de origine controlată/protejată” sau DOC/DOP o găsim pe ambalajele alimentelor care îşi au originea într-o regiune geografică anume. Aceste alimente au caracteristici atestate, rezultând obligatoriu din cele ale mediul natural al regiunii şi din competenţele producătorilor din regiunea căreia îi sunt asociate. Câteva exemple sunt „Uleiul de măsline de Nyon”, „Queijo Serra da Estrela” (brânză provenită din regiunea Serra da Estrela din Portugalia) sau „Mielul de Shetland” (Scoţia). Astfel alimente răspund unor exigenţe de calitate foarte riguroase.

21c2d316cf568b73adf4ddbd2358d076

Marca „provenienţă geografică protejată” se aplică alimentelor care provin dintr-o zonă geografică anume și cu un anume specific. Alimentele care poartă această marcă au o caracteristică sau o reputaţie care le asociază cu o regiune geografică anume în care are loc cel puţin o etapă a procesului de producţie, transformare sau preparare. Exemple de alimente purtând o astfel de marcă sunt „Somon Clare Island”, „Arancia Rossa di Sicilia” sau „Bere Dortmund”. Acestea şi alte alimente similare, sunt singurele care pot purta denumirile atestate prin acest tip de marcă şi pentru aceasta răspund unor criterii de calitate specifice.

cd443cb3c5e45ba0cd7289b9c7c688d6

Marca „specialitate tradiţională garantată” este utilizată pentru alimentele care au caracteristici specifice şi conţin ingrediente tradiţionale sau obținute prin metode tradiţionale. Dintre alimentele din această categorie câteva exemple sunt pâinea „Kalakukko” (Finlanda), jambonul „Jamon Serrano” (Spania) sau berea „Kriek” (Belgia).35c2328315b92bfe52c6f0ceb01e9e3d

„Marca roșie” este emisă numai în Franța și se aplică alimentelor care se obțin și se prelucrează la un nivel recunoscut ca superior, comparativ cu produse similare obținute și prelucrate în alte condiții. Marca este utilizată în principal în sectorul producției de carne și al alimentelor obținute prin prelucrarea cărnii. Limousin este regiunea Franței cu cele mai multe Mărci roșii acordate, mai exact 23% din fermele implicate. În Franța s-au acordat 470 de Mărci Roşii, aferente unei cifre de afaceri de 870 de milioane de euro.

f0fae7723ef17b3d9c05abeab4deff83

Așadar, dobândirea dreptului de a utiliza o marcă DOC presupune un proces complicat şi îndelungat deoarece o astfel de marcă nu atestă numai un procedeu de obținere anume, folosit în regiunea avută în vedere şi aplicată de un producător anume. Atribuirea unei mărci DOC unui aliment, validează demersul producătorului de a realiza alimentul, motivaţia producătorului, condiţiile în care obține alimentul și specificitatea respectivului aliment. Sunt elemente bazate pe o noţiune de “regiune” care include, așa cum am văzut, o serie de factori naturali şi umani, şi totodată garanția că acel aliment nu este reprodus în altă regiune geografică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s