Alimentul “traditional” si semnificatia “traditionalului”

Foarte prezente în peisajul mediatic și în conștiința consumatorului contemporan, alimentele “tradiționale” sunt printre cele care ocupă o poziție de frunte în lupta cu „ravagiile industrializării asupra alimentației noastre cotidiene”. Și aceasta din diverse motive, unele bazate pe fapte altele mai mult pe dorințe. De multe ori, simpla lor denumire este considerată ca o garanție suficientă a calității, fără ca majoritatea dintre noi să ne punem și problema cine sunt cei care dau această denumire unui aliment sau altul și în ce calitate o fac. Totuși întrebarea este importantă la fel ca și aceea de a ști ce sunt de fapt alimentele “tradiționale” și ce semnificație are noțiunea care le definește.

Alimentele “tradiționale”, împreună cu cele biologice, funcționale și alimentele ușoare (“light”), fac parte dintr-un curent de înnoire și diversificare în ultimele 2 decenii a ofertei alimentare în țările dezvoltate, în special europene. Sunt însă o categorie de bunuri alimentare cu o problematică mai complexă decât a celorlalte grupe.

Chiar dacă sunt certificate prin reglementări specifice naționale și europene, alimentele “tradiționale” sunt definite printr-o sumă de elemente care le distinge clar de cele obținute convențional și le apropie dar nu le identifică cu cele obținute prin practicarea unui sistem de producție biologică. Totuși, în ciuda acestei complexități, pentru consumatorul modern ele reprezintă una dintre cele mai clare alternative la o alimentație excesiv de procesată, industrializată și lipsită de personalitate.

Un aliment “tradiţional” mai degrabă decât a fi definit, este caracterizat prin semnificația termenului de “tradițional” și prin implicațiile normative pe care le implică. Faptul că un anumit aliment are un caracter tradițional presupune ca el să reprezinte rezultatul aplicării unei reţete de fabricaţie transmisă de-a lungul timpului şi nealterată în acest proces de transmitere, dacă este vorba de alimente de origine animală. Dacă este unul de origine vegetală, atunci alimentul tradițional trebuie să fie rezultatul unei metode sau a unei combinaţii de metode de cultivare atestată și transmisă de-a lungul timpului şi nealterată în acest proces de transmitere. Transmiterea în timp a metodei de obținere conferă acestor alimente nu numai un caracter tradiţional cât, mai ales, o originalitate care le defineşte atât pe ele cât şi pe cel care le produce.

Atunci când alimentul tradițional este recunoscut legal ca atare prin certificarea denumirii de regiune, el se deosebeşte şi se individualizează faţă de celelalte prin ceea ce reprezintă din punct de vedere al oținerii sale regiunea din care provine. Aceasta are în vedere produsul, metoda de obținere, materiile prime și chiar și locul de creștere a plantelor și animalelor utilizate pentru obține alimentul. Un aliment tradițional “cu denumire de regiune controlată” nu poate proveni decât din acea regiune al cărui nume îl poartă sau din care se recunoaşte în mod tradiţional şi legal că provine, are la bază metoda de obţinere tradiţională şi specifică exclusivă lui şi care este utilizată numai în regiunea din care produsul provine în mod tradiţional şi confirmat. Orice alt aliment cu caracteristici asemănătoare dar care nu provine din aceiaşi regiune (prin unul din aspectele menționate), nu poate purta denumirea acesteia sau nu se poate considera că ar proveni din aceasta.

Deși ar putea exista tentația să se considere că specificitatea regională este dată de regiunea din care o metodă de obținere tradițională a fost utilizată pentru prima oară, această situaţie nu este valabilă întotdeauna, existând produse a căror metodă de obținere s-a născut într-o regiune dar a devenit tradiţională alteia.

O categorie oarecum aparte de alimente tradiționale definite de caracterul tradițional și de regiunea de proveniență sunt cele “cu specific de regiune”. Conceptul de bază  (terroir) este de proveniență eminamente franceză și a fost definit exact, în parametrii menționați, de către Institutul Național Francez pentru Cercetări Agrotehnice (Inra), abia în anul 2006. Acest concept este mai larg decât doar proveniența și modul de obținere. El are în vedere și un spațiu geografic bine delimitat cu toată comunitatea umană care a pus bazele elementelor culturale, cunoștințele și practicile care îl definesc.

Mai exact, conform acestui mod de definire, alimentele tradiționale devin un concept complex și rezultă din întrepătrunderea unui sol specific, cu un climat caracteristic, o topografie unică, cu o floră și o faună specifice și cu modul în care toate aceste elemente sunt folosite de locuitorii zonei definite de ele. Ca urmare, se consideră că aceste alimente aduc consumatorului valori imateriale reprezentate de caracteristici senzoriale, culturale, emoționale și estetice unice.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Alimentul “traditional” si semnificatia “traditionalului”&8221;

  1. Pingback: Cum ne dam seama ca un aliment “tradițional” este…“traditional” | Vorbind Despre

    • Mulțumesc pentru apreciere. Acesta este și motivul pentru care am abordat subiectul și aici și în materialul original a cărui variantă sintetizată este (un articol din domeniul meu profesional). Voi mai atinge câteva aspecte în postari viitoare. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s