Uluru

În chiar centrul Australieicel mai mic de pe Terra, aflat la limita dintre Oceanul Indian și cel Pacific, se ridică din nisipuri un masiv de piatră uriaş, aparent enigmatic, cu pereţi aproape verticali care încep chiar de la bază. Înfipt în terenul plat înconjurător, acest masiv care oferă un tablou impresionant celor ce străbat granița dintre Marele Deșert Victoria și Deșertul Gibson, este Uluru, „inima de piatră” a Australiei.

Simbol al continentului Australian, Uluru, denumit în secolul al XIX-lea Ayers Rock de coloniștii europeni, este situat pe teritoriul Parcului natural Uluru-Kata-Tjuta, la 340 km distanţă de oraşul Alice Springs. Denumirea de Uluru provine din limba aborigenilor Anangu, neavând un înţeles deosebit, deși stânca este considerată de băştinaşii australieni ca un munte sfânt.

Uluru este practic o stâncă de gresie veche de aproximativ 300 milioane de ani, cu o lungime de circa 3,5 km, o lăţime de 2,5 km, un perimetru de 8 – 10 km și o înălţime de 350 – 380 de metri. O formaţiune pe care poziția sa izolată într-o regiune plată, deșertică, o fac să apară stranie pentru cei care nu îi cunosc istoria, și fascinantă pentru cei care care o cunosc. Pe lângă dimensiunile sale considerabile, istoria ei geologică o face excepțională printre formațiunile geologice de tipul ei, și este cel puțin la fe de interesantă ca miturile care au fost create de băștinași în legătură cu originea sa.

Milenii şi secole la rând triburile nomade ale locuitorilor originari ai Australiei au venerat această stâncă despre care nu ştiau cum a ajuns în acel loc. Pentru ei, impunătoarea formațiune de relief a avut și are și azi o importantă semnificaţie rituală şi mitologică. Aborigenii cred că această formațiune este sacră și s-a ridicat din lumea subpământeană o dată cu primii strămoşi ai neamului, eliberind forţele dătătoare de viaţă.

În realitate, Uluru nu a fost din totdeauna o stâncă solitară în deșert așa cum o vedem azi. Ea s-a născut din succesiunea transformărilor majore prin care a trecut această regiune a planetei noastre. La origine, în urmă cu 800 de milioane de ani, la vest de actualul deșert se afla un podiș stâncos întins și mai înalt, în timp ce pe locul deșertului de azi se întindea o câmpie joasă la poalele podișului. Timp de 300 de milioane de ani, în lipsa vegetației, relieful podișului a fost erodat de scurgerea apelor aduse de ploi care au depus o imensă cantitate de nisip în câmpia învecinată (a). Atât de mare încât stratul de nisip a atins o grosime de aproximativ 2 kilometri.

Etapele evoluției geologice și tectonice a regiunii în care se află în prezent amplasat Uluru. Dreptunghiul din dreapta fiecărei imagini indică porțiunea de scoarță din care s-a format masivul și schimbarea poziție a acestuia de-a lungul timpului.

În urmă cu 500 de milioane de ani, atât ceea ce a mai rămas din podiș cât și câmpia cu nisipul depus, au fost acoperite de apele unei mări calde. Sedimentele (resturi ale organismelor marine și aluviuni aduse de râuri) depuse pe fundul acesteia (b – cu albastru deschis) au acoperit nisipul originar care, sub greutatea lor și a apei, s-a transformat în gresie (b – cu galben). Dar după 100 – 150 de milioane de ani, marea a devenit din nou uscat odată cu fomarea în locul său a unui nou podiș, prin cutarea și înălțarea timp de 100 de milioane de ani atât a fundului acesteia cât și a străvechiului deja strat de nisip transformat în gresie (c). Porțiuni din acesta au fost împinse și ridicate în poziție verticală, spre suprafața scoarței, devenind parte a noului podiș (d).

Astăzi, Uluru este un inselberg, un munte insular, ceea ce mai rămas din podișul în componența căruia a intrat și care, după ce timp de 300 de milioane de ani a fost din nou erodat de ape, a dat naștere platoului acoperit de nisipul deșertului în care Uluru se ridică azi majestoasă (e). „Supraviețuirea” stâncii, porțiunea cea mai dură a dispărutului podiș, se datorează atât faptului că este alcătuită exclusiv dintr-un singur tip de rocă (gresie) cât și faptului că asemenea unui iceberg plutitor pe ocean, ea este un capăt dur al străvechiului strat de nisip transformat în piatră și îngropat în timp în adâncimea scoarței.

Înconjurată azi de dunele de nisip ale deşertului australian, Uluru nu este singura formațiune de acest tip din regiune. Dar este cu siguranță cea mai impresionantă și mai impunătoare. În imensitatea spălăcită a nisipului o astfel de apariţie impune nu numai prin schimbarea coloritului la răsăritul şi apusul Soarelui, ci şi prin contrastul de înălțime şi umbrele pe care le proiectează în funcție de cum este luminată de razele Soarelui. Pe măsură ce acesta traversează cerul fierbinte, Uluru pare să își schimbe culoarea de la roșu nuanțat, la portocaliu și apoi din nou la un roșu strălucitor, iar umbrele sculptează adânc în cutele sale împietrite pentru a îi da o formă diferită de la un moment la altul al zilei.

Deși relieful Australiei nu este lipsit de elemente care reprezintă atât curiozități cât și fenomene fascinante rezultate din transformarea scoarței terestre, Uluru, al cărui nume oficial include azi și pe cel de Ayers Rock, se distinge ca fiind cea mai mare atracţie turistică a Australiei. În același timp, vecinătățile sale sunt casă pentru numeroase specii de animale și plante, origine a numeoase izvoare, gazde a multor lacuri și peșteri, și suport pentru picturi ancestrale cu simbolistică încă incomplet înțeleasă. De aceea, Uluru, stânca ce se ridică mîndră ca o insulă de frumuseţe primitivă într-o mare de nisip, a fost înscrisă de UNESCO pe lista valorilor patrimonului mondial al naturii și umanității.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s