Clasificarea grupurilor de pete solare: sistemul Zurich

Una dintre cele mai importante determinări pe care astronomul amator, observator al Soarelui, o poate efectua (sau trebuie, în funcție de procedura observațională pe care o urmează și de rezultatele pe care intenționează să le obțină) în observarea vizuală sau fotografică (în lumină albă) a Soarelui, este identificarea tipurilor din care fac parte grupurile de pete existente pe suprafața acestuia, la momentul unei observații astronomice.

Pentru a realiza o astfel de identificare, criteriile cele mai importante sunt forma și aspectul petelor din care este format grupul, poziția petelor în interiorul său, poziția lor în raport cu direcția de rotație a Soarelui și mărimea și dezvoltarea grupului în sine. Pe baza acestor criterii vom încadra fiecare grup de pete solare într-unul dintre tipurile care alcătuiesc un sistem de clasificare a grupurilor de pete solare.

Sistemul de clasificare a grupurilor de pete solare (încă) cel mai utilizat de către astronomii amatori în observarea vizuală a Soarelui, este sistemul Zurich. În forma sa actuală a fost conceput în anul 1947, fiind varianta modificată a unui sistem anterior, introdus în anul 1901. Conform acestui sistem, grupurile de pete solare se clasifică în 9 tipuri distincte, desemnate cu literele alfabetului de la A la J.

Ghidul vizual de clasificare a grupurilor de pete solare, după sistemul Zurich

Fiecare dintre cele nouă tipuri de grupuri de pete solare este descris astfel:
  • Grupurile tip A: sunt formate din pete individuale de mici dimensiuni (pori), izolate și fără penumbră, sau din mai multe pete de mici dimensiuni, grupate, fără bipolaritate (concentrare în două puncte principale paralele cu direcția de rotație a Soarelui) și penumbre, eventual din fragmente de penumbră izolate, de mici dimensiuni.
  • Grupurile tip B: sunt formate din două sau mai multe pete de mici dimensiuni care prezintă bipolaritate dar sunt lispite de penumbră.
  • Grupurile tip C: sunt formate din două sau mai multe pete care prezintă bipolaritate, dar numai pata din față (dreapta) sau cea din spate (stânga) este înconjurată de penumbră.
  • Grupurile tip D: sunt formate din două sau mai multe pete care prezintă bipolaritate, atât pata din față cât și cea din spate fiind înconjurate de penumbră. Lungimea grupului este mai mică de 10º de longitudine pe discul solar.
  • Grupurile tip E: au structură complexă, bipolară, petele de la capete având mai multe nuclee în aceeași penumbră, iar lungimea grupului este cuprinsă între 10º și 15º de longitudine solară.
  • Grupurile tip F: sunt cele mai mari grupuri de pete solare, au structuri bipolare (asemănătoare cu ale celor de tip E) sau complexe și lungimi de peste 15º de longitudine solară.
  • Grupurile tip G: sunt grupuri mari formate din evoluția celor din tipurile D, E și F, cu o structură bipolară dar fără structură complexă (pete intermediare) cu o lungime de minim 10º de longitudine solară.
  • Grupurile tip H: sunt grupuri formate din evoluția celor din tipurile D, E și F, alcătuite dintr-o singură pată mare cu unul sau mai multe nuclee înconjurate de aceeași penumbră, cu sau fără pete mici în jur și cu un diametru de minim 2,5º grade de longitudine solară.
  • Grupurile tip J: sunt grupuri similare celor din tipul H dar cu diametru de maxim 2,5º de longitudine solară.

În ciuda acestor descrieri aparent tehnice și complexe, în practică, utilizarea sistemului Zurich pentru clasificarea grupurilor de pete solare este relativ simplă. Identificarea tipului în care poate fi încadrat un grup de pete se poate face folosind ca ghid fie imaginile standard atribuite fiecărui tip de grup, fie descrierile lor. Totuși, soluția optimă, deși mai anevoioasă, este ca aceste două modalități să fie folosite împreună. În acest fel, de exemplu, grupul din imaginea de mai jos poate fi încadrat în tipul E, în timp ce grupul din imaginea de ilustrare a articolului poate fi încadrată în tipul D.

În ceea ce privește soluțiile de folosire a rezultatelor clasificării grupurilor de pete solare, sistemul Zurich ne permite să realizăm și să urmărim unele eventuale corelații foarte interesante din punct de vedere științific. Astfel, putem stabili și evalua eventuala existență a unei relații între numărul de grupuri de pete solare și numărul de grupuri din fiecare tip. De asemenea, putem stabili și evalua eventuala relație dintre frecvența apariției petelor din diversele tipuri și evoluția valorii numărului R al activității solare.

Exemplu de urmărire a corelației dintre numărul observat de grupuri de pete solare din fiecare tip și numărul mediu de grupuri de pete observat (observații proprii).

Rezultatele acestor experimente, bazate pe propriile noastre observații, ne pot ajuta să ne formăm o imagine asupra felului în care mărimea grupurilor de pete solare influențează intensitatea activității Soarelui, pe diverse intervale de timp sau pe rotații solare. Iar acestea sunt numai câteva idei de prelucrare a rezultatelor clasificării grupurilor de pete solare cu ajutorul sistemului Zurich. La ele se pot adăuga multe altele, născute din practica astronomilor amatori observatori ai Soarelui și a fenomenelor sale spectaculoase.

Articolul a fost publicat și în numărul 148 al revistei Vega a Astroclubului București, la rubrica Observarea astronomică a Soarelui.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Clasificarea grupurilor de pete solare: sistemul Zurich&8221;

  1. Pingback: Procedura AAVSO de observare astronomica a Soarelui | Vorbind Despre

  2. Pingback: Clasificarea grupurilor de pete solare: sistemul McIntosh | Vorbind Despre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s