La frontiera astronomiei terestre

A șasea planetă a sistemului solar, despre care până în urmă cu 3 secole umanitatea credea că este la marginea aceastuia, a început să fie cunoscută cu adevărat numai în urmă cu 34 de ani, în epoca explorărilor spațiale. Un început impresionant, marcat irevocabil de misiunile spațiale Voyager, și incontestabil de o imagine care a schimbat perspectiva cunoașterii umane. O altă imagine, fără nici o îndoială, absolut impresionantă.

Aflată la o distanță medie de 1,4 miliarde de kilometri față de Soare, cu o masă de aproximativ 95,3 și un volum de aproximativ 762 mai mari decât ale Pământului, această planetă este o gigantică sferă de gaz (în principal hidorgen și heliu) cu un nucleu stâncos de mărimea planetei noastre, înconjurată de un sistem de remarcabile inele formate din bulgări de ghață și rocă, parte dintr-un și mai extins sistem de sateliți naturali. Această planetă este cunoscută din antichitate, de când omul a observat-o cu ochiul liber, ca Sag-Uș, pentru mesopotamieni, Kaia-manu pentru babilonieni, Cronos pentru vechii greci și Saturn pentru romani și pentru noi.

Saturn, aşa cum a fost perceput de către Jean Dominique Cassini în anul 1676. Cu toate că astronomul francez de origine italiană a localizat (şi denumit) patru noi sateliţi ai planetei (Iapetus, Rhea, Dione, Tethys), el a rămas in istoria ştiinţei pentru descoperirea unui “gol” circular în ceea ce se credea pe atunci, inelul solid şi opac al planetei. Timp de secole, „diviziunea Cassini“ a rămas un enigmatic ,,gol“, simbolizând nivelul limitat de cunoaștere a planetei Saturn dar și limitele astronomiei terestre.

După secole de mituri, legende, preconcepții și ipoteze, Saturn reprezenta ținta principală a misiunii spațiale Voyager 1, lansată în ziua de 5 septembrie 1977 și ajunsă la destinația sa în noiembrie 1980, pentru o misiune de explorare și observare de aproape două săptămâni. O misiune care printr-o cantitate de date trimise echivalentă câtorva mii de enciclopedii, ne-a ajutat să cunoaștem și să înțelegem mai bine această planetă fascinantă.

Voyager 1 (viziune de artist)

Observațiile efectuate de Voyager 1 din apropierea planetei Saturn, cu ajutorul aparaturii cu care era dotat, au creat atunci o imagine a acesteia de o precizie incomparabilă cu tot ceea ce se acumulase în timpul a secole și milenii de observații efectuate de pe Pământ. Misiunea sondei a fost de aceea una la fel de impresionantă ca imaginea cu care s-a încheiat.

Dintre dispozitivele cu care Voyager 1 a fost dotată, probabil cele mai perfecționate erau cele două camere de televiziune care au trimis către Pământ imagini minunate ale planetei Saturn, imagini care au entuziasmat astronomii. La finalul misiunii sondei, aceleași camere au transmis o imagine care ne-a deschis tuturor o nouă perspectivă asupra planetei Saturn, asupra sistemului nostru solar și asupra frontierelor cunoașterii. La patru zile după trecerea la cea mai mică distanță de uriașa planetă, camerele sondei au fost îndreptate spre aceasta pentru o imagine de adio. O imagine, aflată până atunci numai în imaginația artiștilor, și în care umbra planetei Saturn se întinde pe inelele sale, umbra acestora marchează ecuatorul planetei iar strălucirea lor luminează partea aceasteia aflată în noapte. O frontieră conceptuală și a imaginației era depășită. Un salt astronomic al umanității, la propriu și la figurat era făcut.

Imaginea neîmbunătățită realizată de Voyager I la finalul misiunii sale saturniene și planetare. Comparația cu desenul lui Cassini reflectă poate cel mai impresionant saltul extraordinar al astronomiei și al cunoașterii pe care această imagine îl simbolizează.

Căci prin această imagine, umanitatea a dovedit că a ajuns, după misiunile lunare Apollo, în alt loc unde nu mai ajunsese până atunci. Oamenii au trăit pentru prima dată senzația impresionantă și reală de a privi sistemul solar “cunoscut” din afara lui. Dinspre limita sa istorică spre interior. Pentru prima dată, această frontieră imaginară era depășită și fizic iar Pământul se afla pentru umanitate în postura de planetă interioară, ocupată până atunci numai de Venus și Mercur. O imagine impresionantă care simbolizează cu adevărat trecerea umanității de la astronomia terestră la astronomia galactică, și în același timp încă un pas al trecerii de la o perspectivă terestră a cunoașterii universului la una cosmică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s