Sahara el-Beyda, desertul alb al Egiptului

Pe o suprafaţă de 200 kmp, în apropierea oazei Farafra din Egipt, răsar din nisipul ars de soare, formaţiuni de calcar şi cretă alb-strălucitoare, cărora eroziunea cauzată de vânturile puternice și de nisipul pe care îl poartă, le-a dat forme dintre cele mai bizare și mai stranii. Sunt sculpturile naturale ale Deşertului Alb, cunoscut în Egipt și ca el-Sahara el-Beyda.

Ciuperci, conuri de îngheţată, şoimi, monoliți, corturi, lăcuste și chiar un sfinx…cu puţină imaginaţie călătorul descoperă în Deșertul Alb o lume fantastică de forme sculptate în piatră de elementele naturii. Ca niște nori de piatră, cu forme și structuri mereu schimbătoare pe parcursul trecerii timpului, sub acțiunea necontenită a vânturilor încărcate de nisip, formațiunile de calcar par să sfideze gravitația, mai ales acelea care se sprijină pe piloni mult mai subţiri decât partea lor superioară.

Explicația felului în care arată astăzi acest deșert fascinant stă în timpurile îndepărtate când era fundul unei mări calde, pelagice, ale cărei viețuitoare variate au format straturi groase de sedimente până la dispariția acesteia. După ce apele mării s-a retras, aceste locuri, aflate atunci la ecuator, s-au transformat într-o savană cu o vegetație bogată, care a acoperit sedimentele, străbătută de nesfârșite turme de elefanți, zebre, girafe, gazele și alte animale, cu lacuri bogate în pește, oferind omului preistoric un mediu de viață propice evoluției sale.

Apoi, pe măsură ce continentul African a „urcat” spre nord, zona a devenit din ce în ce mai aridă, vegetația și fauna au dispărut iar vânturile au început să erodeze platoul format de straturile de sediment originare, sculptând și săpând în părțile lui cele mai dure, formațiunile uimitoare pe care le admirăm astăzi și recreând în unele locuri imagini în nisip și piatră ale valurilor mării de odinioară.

Fascinantele sculpturi naturale uimesc astăzi vizitatorul acestor locuri stranii nu numai prin formele lor fantastice ci și prin felul aproape suprarealist în care se schimbă înfățișarea lor, în funcție de momentul zilei sau de înfățișarea vremii. Astfel, dacă în timpul zilelor dogoritoare, lumina soarelui ni le înfățișează albe și strălucitoare ca de zăpadă, la orele apusului ele capătă nuanţe de auriu, ocru şi roz, pentru a reveni apoi la un alb sclipitor și metalic sub razele lunii.

Iar dacă cerul este acoperit, statuile naturale se preschimbă din nou, culoarea lor trecând la un cenușiu închis spre negru. Momente în care ele mai supun percepția vizitatorilor la un număr de magie căci toate par să se strângă și să se micșoreze, de parcă ar dori să se ascundă înapoi în nisip.

Sahara el-Beyda (Deşertul Alb) a fost declarat rezervaţie naturală protejată, denumită „oficial” Parcul Natural Deșertul Alb”. Sub această jurisdicție, au fost stabilite rute speciale și exclusive care pot fi străbătute cu vehicule de teren. Zonele mărginașe, denumite și Deșertul vechi, pot fi străbătute și cu vehicule obișnuite și sunt mai accesibile. Astfel, acest monument natural al Egiptului și al panetei, este protejat de turismul comercial haotic care îl ameninţa până nu demult cu distrugerea. Cel puțin până când vânturile nisipoase ale deșertului nu îi va eroda complet statuile, transformându-le din nou într-o mare. De această dată însă, una de nisip…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s