Incertitudinea cuantica

Înțelegerea eronată a incertitudinii cuantice, de care de altfel auzim foarte des în discursul public al multora, este la fel ca în cazul conceptului de “teorie”, rezultatul atribuirii abuzive și interesate a unor semnificații care nu au nimic în comun ceea ce semnifică el de fapt. Neînțelegerea acestui concept fundamental al fizicii  și al științei, este cel mai adesea rezultatul unui fenomen social de preluare a unor noțiuni din fizică și de folosire a lor în scopul justificării unor atitudini mistice sau a unei gândiri volitive.

Fizica și mecanica cuantică au printre altele la baza lor relația dintre măsurarea stării unui sistem și starea respectivului sistem în momentul măsurării. Astfel, incertitudinea cuantică se manifestă atunci când un observator măsoară o poziție, un moment sau un nivel de energie al unui sistem și ca efect al măsurării, sistemul trece aleatoriu (nedeterminist) într-o poziție, un moment sau un nivel de energie echivalent cu rezultatul măsurării sale. Mai simplu spus, faptul însuși de efectua măsurarea duce la apariția aleatorie a rezultatului său dintr-o infinitate de rezultate posibile. Apariția sa fiind aleatorie, rezultatul este evident imposibil de stabilit cu certitudine înainte de măsurare și nici de stabilit cu certitudine care va fi la următoarea măsurare. De unde noțiunea de incertitudine.

Problema privind înțelegerea incertitudinii cuantice este că, în unele cercuri, acest concept al fizicii este în mod oarecum surprinzător (și chiar îngrijorător) interpretat ca existența unei posibilități de a controla realitatea pe care o percepem. Faptul că măsurarea determină apariția rezultatului este văzut ca o posibilitate pe care am avea-o de a genera efecte la nivelul realității prin acțiuni de un anumit tip. De aici, folosirea incertitudinii cuantice ca așa-zisă dovadă (și aceasta greșit înțeleasă) a posibilității noastre de a controla universul, a existenței sufletului, a existenței destinului sau a validității afirmațiilor unei serii întregi de pseudoștiințe și viziuni mistice.

Însă asemenea interpretări sunt forțate, limitate și omit cel mai important element al principiului, anume însăși incertitudinea. Deși pe baza incertitudinii cuantice se poate deduce că realitatea pe care o percepem este efectul percepției noastre (echivalentă cu măsurarea), acest rezultat (realitatea) este complet nedeterminist și nu îl putem controla (sau influența) în nici un fel. Mai concret, nu vom percepe niciodată realitatea pe care ne dorim (sau ne propunem) să o percepem ci numai acea realitate care este cea mai probabilă, pornind de la ceea ce deja știm despre realitate pe baza percepțiilor anterioare (rezultate anterioare ale măsurării). Înțelegerea corectă a incertitudinii cuantice stă deci chiar la fundamentul înțelegerii funcționării mecanismului prin care interpretăm realitatea folosind ipotezele, probele științifice și teoriile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s