Origini ale scolii

Înaintea generalizării sistemelor prin care oamenii se reunesc în grupuri pentru a învăța de la profesori, și pe care generic le denumim “școală”, instrucția și educația funcţionau în principal pe baza relaţiei maestru-ucenic sau educator-învăţăcel. Şcoala însă, ca instituție, a apărut încă din Antichitate. Deși nu avem atestări exacte ale momentului apariției primei şcoli din lume, școlile încep să apară cam în aceeaşi perioadă istorică în Mesopotamia, Egipt, Grecia, Roma, China sau India.

În Mesopotamia, primele școli au fost create de sumerieni, pe lângă temple, pentru formarea viitorilor scribi și preoți, prin învățarea în principal a scrierii și matematicii. Mai apoi au început să apară și școli laice, înființate de scribi și în care învățarea se făcea contra unei taxe. Foarte probabil, băieții începeau școala la vârsta de șapte sau opt ani și învățau citirea, scrierea, matematica și istoria dar și geografia, astronomia, zoologia, botanica, ingneria, anatomia sau arhitectura, în funcție de viitoarea ocupație.

În Egiptul antic, trecerea de la învățarea tradițională în familie, cu preceptori sau în ucenicie, spre școala organizată, s-a făcut atunci când mai mulţi elevi au fost adunaţi sub conducerea unui magistru. Instrucţiunea în grup se practica la curtea regală unde înalta nobilime trimitea tinerii pentru a fi educați împreună cu copiii familiei regale. Dar și administrațiile diverselor regiuni și templele aveau școlile lor (Casa vieţii). Astfel, ştim că în capitala Egiptului exista o şcoală care pregătea viitorii funcţionari. Studiile şcolare erau însă rezervate băieţilor care erau destinați preoţiei şi birocraţiei. În general copilul frecventa clasele cîţiva ani şi spre vârsta de 10 ani intra în ucenicie.

În Grecia antică, cea mai veche şcoală cunoscută este Academia, şcoala de filosofie înfiinţată de Platon în preajma anului 385 î.e.n. Cursurile aveau loc într-o grădină cu măslini de la marginea orașului Atena.

Reprezentare într-un mozaic roman din Pompei a cursurilor Academiei lui Platon (stânga). Ruinele Academiei lui Platon (dreapta).

Ulterior, au fost instituite și școli publice care grupau copii în vârstă de 7 ani pentru a le asigura o educație primară formală, pe lângă cea informală asigurată de familie. Chiar dacă avea forme diferite de la o cetate la alta, educația formală era considerată esențială pentru formarea personalității viitorului cetățean, deși forma de educație pe care o primea era fundamental determinată de statutul social.

În Roma antică, educaţia copiilor se afla în principal în grija părinţilor şi tutorilor, cei mai avantajaţi fiind evident copiii din familiile bogate. Tradiția istorică transmisă de Titus ne spune că primele școli romane (ludus) ar fi apărut în secolul al V-lea î.e.n., funcționând în Forumul Romei. Rolul lor era acela de a oferi copiilor o educaţie primară şi elementară iar pentru tineri de a le oferi abilități de socializare (scriere, gramatică, retorică).

În China, formele cele mai timpurii ale școli au apărut odată cu primele forme ale scrierii (Chengjun), fiind dedicate învățării acesteia. Școala formală (Xiao) a fost creată între secolele al XXI-lea și al XVII-lea î.e.n. pentru a se transforma continuu până în secolul al III-lea î.e.n. În această perioadă, școlile (Xu) din regatul Zhou, erau împărțite în cele aflate vestul capitalei și cele aflate în estul acesteia. Școlile din vest erau forme timpurii ale școlii elementare fiind dedicate educației copiilor oamenilor de rând. Școlile din est reprezentau o formă timpurie de liceu și erau dedicate educării copiilor nobililor.

În sfârșit, în India, copiii între 8 şi 12 ani se mutau din casa părintească în cea a unui “guru”. Locuinţa acestuia (Gurukul) reprezenta o formă incipientă a şcolii și de început a ideii de “campus”, în care profesorul şi elevii trăiau împreună. Elevii învăţau despre toate cele necesare vieţii. Educaţia avea loc pană la vârsta de 25 de ani, timp în care tinerii nu aveau voie să se căsătorească sau să părăsească școala.

Desigur, acestea sunt numai câteva dintre formele pe are școala le-a avut la începuturile existenței sale. Dar dintre toate, acestea sunt cele care au lăsat moștenire școlii prezentului cele mai multe dintre principiile ei fundamentale de funcționare și organizare.

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Origini ale scolii&8221;

  1. În zilele noastre, spre deosebire de toate epocile cunoscute, putem constata o supradimensionare a personalului didactic feminin în raport cu cel masculin. Copilul are de obicei o educatoare, apoi o învățătoare, apoi covârșitor mai multe profesoare decât profesori. Proporția se echilibrează abia la facultate. Aceste lucruri își vor lăsa fără îndoială amprenta în psihologia colectivă.

    Nu știu dacă e un fapt îmbucurător pentru femei (motivul pentru care sunt atât de multe femei în educație e faptul că e o ocupație prost plătită).

    Apreciat de 1 persoană

    • Interesantă observație. M-am gândit și eu de multe ori la acest aspect. Aș spune că este discutabil că la facultate se echilibrează proporția profesoare-profesori. Cel puțin din experiența mea personală și profesională. De acord însă cu faptul că învățământul este în general un domeniu profesional predominant feminin. Totuși, eu aș spune că poate ar fi necesară o mai mare atenție la relația profesoară-elevi, în contextul evoluției psihologice a unei femei de-a lungul etapelor vieții, și a factorilor socio-economici și personali care influențează această evoluție. Și este sigur necesară o mai mare preocupare pentru bunăstarea economico-socială și personală a femeii profesor.

      Apreciază

    • Nici una nu era obligatorie, în sensul în care școala este obligatorie în prezent. Depindea de traseul prestabilit al copilului în viață (vezi în articol). Programa impusă de stat este un concept modern deci nu putem vorbi de ea în acele perioade. 🙂

      Apreciază

      • Iarăși reiese din articol. Pentru a permite accesul la educație a unui număr cât mai mare de copii și de a eradica analfabetismul. Mai în cazul femeilor care în acele epoci nu aveau acces la educație, cu unele rarisime excepții.

        Apreciază

      • Am spus eu asta? Dar fiindcă ai întrebat, rata analfabetismului (capacitatea de a scrie și a citi) în Europa variază în jurul lui 80%. Analfabetismul funcțional (cea mai gravă problemă a prezentului) este altă discuție…

        Apreciază

      • Daca rolul guvernului in educație este pentru a eradica analfabetismul, înseamnă ca nu mai exista analfabeți, din moment ce guvernul se implica de vreo suta de ani. Sau daca inca sint analfabeti, functionali ssu nu, oare nu înseamnă ca guvernul a eșuat in misiunea sa? Sau alta ii este misiunea, chestia cu analfabetismul este doar abureala? Apoi, de unde si pină unde are guvernul acest rol?

        Apreciază

      • Rolul guvernului nu este de a eradica analfabetismul. Este de a guverna. În ceea ce privește educația, eradicarea analfabetismului (și nu vorbesc despre cel funcțional deoarece este o problemă mult mai complexă) este una dintre misiunile sistemului de învățământ obligatoriu și comparativ cu trecutul, el poate fi considerat atins. Fără acest sistem, foarte probabil că mulți dintre cei care astăzi scriem și citim bloguri nu am putea să o facem pentru că nu am ști să scriem și să citim. Iar ca femeie, tu nici nu ai fi avut de altfel dreptul, dacă am fi trăit în acele societăți în care statul nu s-ar fi implicat în reglementarea sistemului educativ. Sună dur dar acesta este adevărul, că ne place sau nu.
        Simt însă în discursul tău aceeași mare problemă pe care am mai resimțit-o și cu alte ocazii. Anume tendința de a blama sau de a accentua nereușitele unui sistem de care beneficiem deoarece nu cunoaștem îndeajuns de bine ce ar însemna să trăim într-o societate în care acel sistem nu ar exista. Ceea ce mi-am propus eu, inclusiv prin acest articol, este tocmai de a vorbi despre acele perioade astfel încât să putem cântări mai bine valoarea a ceea ce avem azi. A nega prezentul și a reveni la trecut nu este însă o soluție, ci a face mai bun ceea ce avem. Asta înseamnă progres. 🙂

        Apreciază

      • La intrebarea mea, de ce s-a facut programa controlata de stat, mi-ai raspuna ca printre altele este si de a „radica analfabetismul.” Daca nu acesta este rolul statului, atunci de a facut programa obligatorie si frecventarea scolilor obligatorie?

        Ce inseamna „a guverna”? Una din definitiile din DEX spune:

        GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a indruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumita constructie.

        Asta este legatura dintre guvern si educatie. In Romania, ca de altfel cred in toata Europa, oamenii au impresia ca guvernul trebuie sa ofere educatie, altfel oamenii ar ramine analfabeti. Oamenii au parerea gresita ca rolul unui guvern este de a dirija oamenii, de a-i conduce, de a le indruma conduita.

        Foarte gresita este parerea ca daca statul nu s-ar fi implicat in educatie, astazi oamenii nu ar sti sa scrie si sa citeasca. Se pare insa ca tu nu cunosti rolul scolilor de stat si de unde vin. Poate ca atunci cind vei citi despre asta vei intelege de unde vin acuzatiile mele. Eu nu cred ca stii ce inseamna libertate in gindire, altfel nu ai fi de acord cu implicarea statului in educatie.

        Apreciază

      • Dacă vrei să facem referire la ceea ce cunoștem (reține că tu ai adus discuția pe acest tărâm personal) voi spune că discursul tău și reacția ta dovedesc că tu nu cunoști mult mai multe lucruri, inclusiv legate de ceea ce înseamnă școală în general, nu doar școala publică. De aceea ai o abordare aș aprecia eu foarte naivă care omite enorm de multe aspecte care țin de viață și de realitatea din jurul nostru. Dar aceasta este din nou altă discuție. Eu nu îți pot recomanda decât să abordezi cunoașterea cu calm. Mânia nu duce niciodată la mai bine. 🙂
        În privința implicării statului în educație, îmi pare rău că nu îți pot oferi un răspuns care să se potrivească cu preconcepțiile tale. Că această implicare a avut drept scop eradicarea analfabetismului este un fapt, nu o părere. Și în foarte măsură acest scop a fost atins. Și acesta este un fapt pe care îl poți verifica dacă vei fi curioasă să citești mai multă istorie…și nu numai aceea care confirmă ce crezi tu. 🙂
        Oricum, această discuție nu prea are legătură cu articolul. Dacă vrei să vorbim despre el cu mare plăcere. Dacă vrei să continuăm această discuție, te invit să o facem în privat (am o pagină de contact), cu argumente mai concludente decât ce cunoști tu și ce cunosc eu. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Nu sint deloc minioasa, nu stiu de unde ai dedus asta. Cunosc destule lucruri despre scoala ca sa-mi fac pareri destul de valide. Daca implicarea guvernului a fost eradicarea analfebetismului ar insemna ca nu mai trebuie sa existe nici un analfabet. Ceea ce nu e cazul….

        Sint foarte curioasa cum a fost posibil ca oamenii din America sa invete si sa scrie fara ca guvernul sa fie implicat. Daca ar fi sa ne uitam la scrierile din perioada inceputurilor Americii vom vedea ca sint superioare celor scrise de astazi de aceia care au frecventat scolile de stat. Cum au putut scrie o Constitutie care format o tara libera fara ca acestia sa frecventeze scolile de stat?

        Apreciază

      • Atunci probabil că mi s-a părut… 🙂 Concluzia că ar trebui să nu mai avem nici un analfabet pentru că statul s-a implicat în educație este forțată. Nici o acțiune nu poate exact rezultatul pe care și-l propune. Am trăi într-o lume de răsfățați. 🙂 Scopul nu a fost atins complet ci într-o foarte mare măsură, ceea ce nu înseamnă că demersul nu este unul bun. Cum ziceam, ar trebui să ne gândim de ce nu a fost atins complet și apoi să vedem cum putem elimina piedicile. Să progresăm. 🙂
        Exemplul pe care îl dai este interesant dar trebuie să ai în vedere și alte aspecte ca de exemplu, care era rata de alfabetizare în SUA înainte de avea școală publică? Ce condiție economico-socială aveau aceia care învățau să scrie și să citească fără a urma o școală publică sau o școală în general? Cine erau ca statut social și avere cei care au scris constituția SUA? Caută răspunsurile la aceste întrebări și vei vedea că sunt niște cazuri particulare care nu pot fi generalizate. Sistemul școlar public din SUA este unul dintre cele mai puternice și bine puse la punct din lume. Foarte multe dintre mecanismele de funcționare inventate acolo se aplică în școli din toată lumea (ex. vestitul test tip grilă).
        În plus, de unde impresia că SUA ar avea o constituție care este contra statului? Dimpotrivă. Ceea ce face foarte bine constituția SUA este statueze foarte clar care este rolul statului și care este cel al cetățeanului în relația sa cu statul. Este un lucru mai important decât crede multă lume.
        În sfârșit, trebuie să vedem și faptul că instituirea școlilor publice a fost rezultatul gândirii și eforturilor unor oameni foarte educați care au considerat că școala publică este o șansă oferită copiilor care nu aveau acces la nici un fel de educație. Hai să ne gândim, câți copii din prezent din România ar avea acces la scriere și la citire dacă am avea numai școli cu taxă, pedagogi și institutori? Am fi încă în evul mediu…

        Apreciază

      • Parerea mea este ca nici nu a fost intentia guvernului ca sa eradice analfabetismul…

        Nu toti cei de atunci au fost oameni instariti, Jefferson de exemplu, nu a fost. In plus, nu doar o mina de oameni au scris Constitutia (care nu am spus niciunde ca este contra statului), ci au fost 56 care au semnat Declaratia si 55 care au fost la discutiile despre Constitutie. In plus, ca sa fie ratificata in cele 13 colonii, oamenii au dus multe discutii despre ce scria acolo. Unii istorici de atunci au scris ca analfabetismul era de vreo 1-2%, asa ca nu era in functie de statutul social. Daca ar fi sa ne uitam mai tirziu la Abraham Lincoln, sarac, care a trait intr-o casa cu doar o camera si facuta din busteni, a ajuns presedinte, cu cunostinte foarte avansate, care nu au tinut de de scoala publica.

        Dimpotriva, documentele istorice arata ca institutirea scolilor publice nu a fost rezultatul gindirii si eforturilor unor oameni foarte educati interesati de educatia copiilor. Afirmatia ca scolile americane ar fi bine puse la punct ma face sa intreb, bine puse la punct pentru cine? Stat? Corporatii? Sau omul de rind? Statul american a format ministerul invatamintului in 1979. Pina atunci, cum au invatat sa scrie si sa citeasca bietii copii? Cum au ajuns americanii pe luna fara ca guvernul sa se asigure ca nu exista nici un analfabet?? Consideri acea perioada ca ar apartine evului mediu?

        Apreciază

      • Cristina, consider așa cum am mai spus ca ai o viziune de o naivitate dezarmanta asupra prezentului și trecutului școlii și a implicării statului (pe care îl confuzi cu guvernul deși sunt două lucruri diferite), și consider că în loc să purtăm o discuție încerci să te convingi singură că ai dreptate contrazicandu-ma pe mine și forțându-ma sa accept niște afirmații contrazise de fapte și realitate. Sincer, convingerea ca ai înțeles totul nu te va ajuta sa afli mai multe în viitor și constat că orice aș spune tu vei continua să crezi că ai înțeles totul. Așa că dacă asta te mulțumește voi spune, da ai dreptate!
        Oricum, mă bucur ca articolul meu te-a inspirat. 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s