The City

DA08E786-5A85-4B2A-A0DE-98FC6F38C7AB

Album de atmosferă și concept, The City surprinde prin muzică viața orașului și atmosfera urbană. Se spune că Vangelis ar fi compus, intepretat și produs toate melodiile care alcătuiesc acest album, în camera hotelului din Roma unde se afla pentru a lua parte la realizarea filmului Bitter Moon, regizat de Roman Polanski. Dacă este așa este mai puțin important. Ceea ce contează este că The City este probabil unul dintre cele mai bune albume compuse de Vangelis.

Apărut în anul 1990, albumul redă printr-o muzică electronică superbă, atmosfera urbană și viața în oraș pe parcursul unei zile, de la răsărit până la apus, de la o dimineață până la următoarea dimineață, împărțită în momente a căror ambianță specifică este exprimată prin fiecare piesă muzicală.

Dawn (Zori), deschide albumul cu armonii complexe și tonalități calme. Ele sunt extinse în piesa Morning Papers (Ziarele de dimineață), care începe cu dialoguri interpretate de Roman Polanski și Emmanuele Seigner, pe fundalul sunetelor orașului, pentru a stabili atmosfera generală a albumului.

Nerve Center (Centrul nervos) redă agitația centrului urban în plină zi, prin ritmuri total opuse și sunete puternice de chitară bas, acorduri metalice și cor electronic. Side Streets (Străzile laterale), recreează în schimb viața străduțelor laterale la miezul unei zile, trecând din nou la un alt registru muzical, ritmat și foarte calm, dar într-un stil muzical diferit de cel al începutului zilei.

Good To See You (Mă bucur să te văd) exprimă perfect senzația de relaxare a după-amiezii și bucuria finalului unei zile de activitate, prin armoniile sale calme însoțite de porțiuni vocale interpretate de Kathy Hill. Twilight (Crepuscul) o piesă plină de atmosferă misterioasă, redată prin tonuri de harpă, este marcată în debut de o porțiune vocală interpretată de  Mikamo Yuko în limba japoneză, prin care descrie poetic frumusețea apusului.

Red Lights reproduce atmosfera ritmată a luminilor și a vieții de noapte a orașului, prin adaptarea unei versificații tradiționale japoneze, în timp ce Procession (Procesiune), un murmur simplu dar impresionant, pe tonalități de violoncel și cor electronic, marchează trecerea spre odihna care duce către o nouă zi, redată prin revenirea sugestivă la partea vocală a piesei Morning Papers. Suntem astfel readuși la momentul zorilor unei noi dimineți și al unei noi zile în ciclul vieții urbane.

Vangelis interpretează toate piesele integral la sintetizator, cu ajutorul cărora, în completarea tonalităților pur electronice, reușeste să reproducă foarte natural instrumente precum trompeta, chitara sau violoncelul dar componente vocale corale. Muzica albumului are pe ansamblu o notă specifică, proprie, care duce cu gândul la ritmuri de jazz (Morning Papers), rock (Nerve Center) sau new age (Good To See You sau Twilight). Alternanța stilurilor muzicale de la o piesă a albumului la alta, îi conferă acestuia un caracter foarte versatil. Pe ansamblu, muzica plină de atmosferă compusă de Vangelis reușește să redea chiar esența fiecărui moment al vieții zilnice în marele oraș.

Povestea albumului se încheie spunând că Vangelis a compus în cele din urmă și coloana sonoră pentru filmul Bitter Moon, dar aceasta va intra în componența unui alt album are îi poartă semnătura.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;The City&8221;

  1. Desigur, Vangelis impresionează prin monumentalitate, concepție quasi-simfonică, este un clasic. Nu poate fi alăturat de Heavy Metall. Metallica are, printre zgomotoasele producturi, niște balade frumoase, ținând mai mult de pop, pe care le cântă și cu filarmonica din San Francisco. Între altele, în orașul acesta a trăit până recent jazzmanul Dave Brubeck, plagiat de un composer român…Aici și-a compus McKenzie imnul Hippy, a cântat Bob Dylan în era Power-Flower, dau concerte Jorney, Ambrosius, Alan Parsons, Beach Boys, Doobye Bross, (Industria Fender e californiană). David Foster (acesta e cu adevărat un clasic, foarte comparabil cu Vangelis). Tot aici a dirijat unul din cei mai mari conductori ai lumii, Carlos Kleiber, au fost în refugiu Darius Milhaud, dodecafonistul Arnold Schoenberg, apoi Gustav Mahler. Scriitorul meu preferat Thomas Mann are aici nepoți…S,F. are mult spirit european.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s