De ce se indeparteaza Luna de Pamant

Sursa: Mehmet Ali Papuçcuoğlu on 500px

Luna se îndepătrează efectiv de noi. După fiecare an, satelitul nostru natural este cu 3,78 cm mai departe de Pământ. Nu pare mult dar este cert și știm acest lucru datorită reflectoarelor laser instalate în anul 1969 de membrii expediției lunare Apollo 11. Cu ajutorul acestor instrumente, astronomii au putut confirma fenomenul și stabili exact cât de repede se îndepărtează de noi Luna, ca o consecință a efectului de maree oceanică generat chiar de ea pe Pământ dar și a influenței gravitaționale a Soarelui, într-o mai mică măsură.

Mareele oceanice, produse de influența gravitațională a Lunii, generează energie mecanică prin frecarea maselor imense de apă ale oceanului planetar cu porțiunile din scoarța terestră care sunt acoperite de acesta. Disiparea acestei energii cauzează încetinirea lentă a vitezei de rotație a Pământului în jurul axei proprii, și influențează “funcționarea” sistemul Pământ-Lună.

Același fel de efect îl are și gravitația Soarelui. Aceasta produce însă maree gravitaționale, adică deformarea lentă și ritmică a întregii noastre planete, de unde o altă disipare de energie care, deși mult mai slabă, contribuie și ea la încetinirea vitezei de rotație a Pământului în jurul axei proprii.

Atracția gravitațională a Soarelui determină un efect mareic care deformează întreaga noastră planetă (efectul este exagerat în această imagine pentru ilustrare).

Felul în care cele două disipări concomitente de energie acționează asupra funcționării sistemului Pământ-Lună este explicat de principiul conservării momentului cinetic al unui sistem izolat în spațiu. Astfel, scăderea vitezei de rotație a Pământului în jurul axei proprii determină creșterea momentului cinetic (“cantitatea” de mișcare legată de rotația concomitentă a două sfere) al Lunii de unde acelerarea vitezei de revoluție a acesteia în jurul Pământului și în final îndepărtarea constantă a Lunii de acesta.

Atracția gravitațională a Lunii “trage” valul mareic în sens opus mișcării de rotație a Pământului, încetinind-o prin frecarea dintre apă și scoarța acestuia. În același timp, atracția gravitațională a Pământului accelerează deplasarea Lunii pe orbita sa în jurul acestuia, îndepărtând-o.

Îndepărtarea Lunii de Pământ și ritmul în care se produce sunt evdențiate și de momentele de apariție a eclipselor solare, observate încă din antichitate, deoarece diametrul aparent al Lunii pe cer (în prezent egală cu cea a Soarelui) a scăzut și continuă să scadă. Ca urmare, în 500 de milioane de ani, eclipsele totale de Soare și cortegiul său de fenomene spectaculoase, vor fi numai o amintire. Singurele eclipse ce vor putea fi văzute de pe Pământ vor fi cele parțiale sau inelare, cel mult.

În cele din urmă, Luna va continua să se îndepărteze de Pământ până când vitezele lor de rotație în jurul axelor proprii vor fi egale, un fenomen care se va produce însă în aproxiativ 10 miliarde de ani. La acel moment, Luna ar trebui să mai fie vizibilă doar de pe o singură jumătate a planetei noastre. Un spectacol, care va mai fi posibil numai dacă dispariția între timp a Soarelui nu va distruge sistemul Pământ-Lună. Dar chiar si așa, la acel moment nu va mai exista din păcate nimeni care să poată contempla un astfel de spectacol.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;De ce se indeparteaza Luna de Pamant&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s