Sentiment intr-un glob din bradul de Craciun

2014-12-30-20.01.01

Încă de când îmi pot aminti, bradul împodobit pentru Crăciun și Anul Nou a fost pentru mine un Univers. O lume fantastică în care fiecare glob este un sălaș unde cineva, poate om, poate spiriduș, se bucură de căldura unei sobe într-o căsuță mică înconjurată de brazi, într-un peisaj de seară de iarnă geroasă în care zăpada înghețată sclipește sub lumina vie și caldă a beculețelor.

Am regăsit această viziune în aceea descrisă de Kenneth Grahame în romanul său Vântul prin sălcii atunci când pesonajele sale, Șoarecele de apă și Sobolul străbat într-o noapte rece de decembrie în apropierea Crăciunului, localitatea aflată în aproprierea pădurii în care locuiesc: 

Căderea timpurie a nopţii de decembrie pusese de-a binelea stăpânire pe întreg satul, pe când se apropiau mergând tiptil pe un strat subţire de zăpadă proaspătă, ce se aşternuse pentru prima dată. Nu se zărea mare lucru, cu excepţia pătratelor de lumină, de un portocaliu aprins, aflate pe ambele laturi ale străzii. Lumina aruncată de foc sau raza lămpii din fiecare căsuţă îşi croia drum până în lumea de afară, aflată în beznă. Cele mai multe dintre ferestre erau joase şi garnisite cu zăbrele, dar fără obloane. Pentru cei care se uitau înăuntru prin ele, locuitorii acelor căsuţe, adunati în jurul mesei de seară, aplecaţi cu atenţie asupra vreunui lucru de mână sau acompaniindu-şi vorbele cu râsete şi gesturi vesele, aveau cu toţii acel aer împăcat, firesc, pe care cu mare greutate îl dobândeşte şi cel mai priceput actor, acea purtare naturală şi fermecătoare a celui care nu se ştie privit. Schimbându-şi locurile după cum aveau chef, de la o scenă la alta, celor doi spectatori, ei înşişi aflaţi la o depărtare bunicică de casă, le licărea în ochi o adiere de tristeţe. Vedeau cum într-un loc cineva mângâia o pisică, în alt loc cineva lua în braţe un copil pe jumătate adormit şi îl ducea la culcare, iar în altă parte un bărbat ostenit se întindea, căscând, după care îşi scutura scrumul pipei de capătul unui buştean ce se perpelea în sobă.

Illustration by Inga Moore for The Wind in the Willows

Privind peisajul din fiecare glob, am încercat și eu mereu să-mi imaginez cum ar fi să locuiesc într-una din aceste căsuțe de vis. Cum s-ar vedea peisajul de afară. Cum s-ar simți sărbătorile…

JLMKinkadeIllBeHomeForChristmas03

Pentru că dacă „iarna din povești” este una intimă, cu o imagine specială și unică pentru fiecare dintre noi, pentru mine ea se regăsește în Universul pe care îl văd în bradul împodobit și în fiecare glob care îl decorează.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s