Masurarea distantelor in astronomie: paralaxele geometrice

cosmic-distances_diff_methodsDistanțele până la aștri și măsurarea lor au preocupat astronomii încă din cele mai vechi timpuri. Aceștia au dezvoltat de-a lungul timpului diverse soluții pentru a le afla și pe măsură ce fiecare dintre acestea își atingea limitele, mărimea distanțelor cosmice nu numai că a șocat dar au și impulsionat căutarea unor noi metode de a măsura distanțe din ce în ce mai mari în univers.

Astfel, au fost inventate soluții geometrice, statistice, dinamice (toate bazate pe geometrie și determinarea paralaxei pornind de la mișcările aștrilor), apoi metode bazate pe luminozitatea aștrilor și variația acesteia și în cele din urmă pe expansiunea universului. Să vedem în ce constau, pe scurt, cele mai importante dintre aceste metode și voi începe cu paralaxele geometrice.

Paralaxele geometrice includ paralaxa trigonometrică, paralaxa dinamică și pe cea statistică. Paralaxa trigonometrică a unui astru este unghiul sub care, din poziția respectivului astru, este observată o lungime de referință ca de exemplu raza Pământului (paralaxe geogentrică) sau a orbitei Pământului în sistemul solar (paralaxa anuală).

Parallax-Illustration

Paralaxa trigonometrică a fost utilizată pentru prima dată pentru măsurarea distanțelor dintre Pământ, Soare, Lună și celelalte planete ale sistemului nostru solar. Ea a fost înlocuită în prezent de utilizarea radiolocației sau a laserului pentru determinarea foarte precisă a distanțelor până la obiectele cerești mari din sistemul nostru solar.

Paralaxa trigonometrică, deși este în esență o metodă foarte exactă, poate fi utilizată pentru măsurarea distanțelor de până la 100 de ani-lumină (Anul-lumină – distanța parcursă de lumină într-un an terestru adică 9469,68 miliarde km). Pentru distanțe mai mari, unghiurile sunt prea mici iar imprecizia metodei crește (o soluție de determinare a unor unghiuri foarte mici și extindere a intervalului de utilizare a metodei, a fost propusă și aplicată recent cu succes).

23

Pentru distanțe cuprinse între 100 și 300 de ani lumină, se folosește paralaxa dinamică iar pentru distanțe cuprinse între 300 și 1000 de ani lumină, se folosesc paralaxele statistice. Aceste metode au la bază observarea mișcărilor proprii ale componentelor sistemelor stelare duble și multiple sau a mișcărilor efective ale roiurilor stelare.

scaling_the_universe_ladder

Pentru distanțe mai mari 1000 de ani lumină, trigonometria nu mai poate fi folosită. Metodele alternative poartă tot denumirea de „paralaxă”, chiar dacă se bazează pe determinarea magnitudinii absolute sau efective a stelelor. Dar despre ele vorbesc în alt articol…

Anunțuri

Un gând despre &8222;Masurarea distantelor in astronomie: paralaxele geometrice&8221;

  1. Pingback: Paralaxa trigonometrica readusa in actualitate | Vorbind Despre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s